Art. 1

(1) Circulația pe drumurile publice a vehiculelor, pietonilor și a celorlalte categorii de participanți la trafic, drepturile, obligațiile și răspunderile care revin persoanelor fizice și juridice, precum și atribuțiile unor autorități ale administrației publice, instituții și organizații sunt supuse dispozițiilor prevazute în prezenta ordonanță de urgență.
(2) Dispozițiile prevăzute în prezenta ordonanță de urgență au ca scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private, cât și a mediului.
(3) Autoritatea competentă în domeniul circulației pe drumurile publice privind inițierea și avizarea unor reglementari, precum și aplicarea și exercitarea controlului privind respectarea normelor din acest domeniu este Ministerul Administrației și Internelor, prin Inspectoratul General al Politiei Romane.
(4) Reglementările privind circulația pe drumurile publice se emit, după caz, de către autoritățile publice centrale sau locale cu atribuții în acest domeniu, numai cu avizul Inspectoratului General al Politiei Romane și cu respectarea acordurilor și convențiilor internaționale la care România este parte.
(5) Prevederile prezentei ordonanțe de urgență se aplică tuturor participanților la trafic, precum și autorităților care au atribuții în domeniul circulației și siguranței pe drumurile publice și în domeniul protecției mediului.

Art. 2

Îndrumarea, supravegherea și controlul respectării normelor de circulație pe drumurile publice se fac de către politia rutiera din cadrul Inspectoratului General al Politiei Romane, care are obligația să ia masurile legale în cazul în care constată încălcări ale acestora.

Art. 3

Circulația pe drumurile publice din zona de frontieră și din alte zone pentru care, potrivit legii, s-au stabilit restricții se face cu respectarea reglementarilor instituite pentru acele zone.

Art. 4

Controlul circulației vehiculelor aparținând instituțiilor din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională se efectuează de către politia rutiera, precum și de personalul desemnat de către aceste instituții.

Art. 5

(1) Administratorul drumului public, antreprenorul sau executantul lucrărilor, conform competentelor ce ii revin, cu avizul politiei rutiere, este obligat să instaleze indicatoare ori alte dispozitive speciale, să aplice marcaje pe drumurile publice, conform standardelor în vigoare, și sa le mențină în stare corespunzătoare.
(2) Administratorul drumului public sau, după caz, antreprenorul ori executantul lucrărilor este obligat sa semnalizeze corespunzător, cat mai repede posibil, orice obstacol aflat pe partea carosabila, care stânjenește sau pune în pericol siguranța circulației, și să ia toate masurile de înlăturare a acestuia.
(3) Autoritățile publice locale sunt obligate să amenajeze stațiile mijloacelor de transport public de persoane, prevazute cu alveole sau refugii, cu avizul politiei rutiere.
(4) Se interzic amplasarea construcțiilor de orice fel și practicarea actelor de comerț pe trotuar sau pe acostament, în parcările amenajate sau pe partea carosabilă, în condițiile în care acestea ar afecta siguranța circulației pietonilor și vehiculelor.
(5) În perimetrul stațiilor mijloacelor de transport public de persoane pot fi amenajate doar spatii:
a) de așteptare pentru călători;
b) pentru comercializarea legitimațiilor de călătorie.
(6) În cazul producerii unui eveniment rutier ca urmare a stării tehnice necorespunzătoare a drumului public, a nesemnalizării sau a semnalizării necorespunzătoare a acestuia, precum și a obstacolelor ori lucrărilor care se executa pe acesta, administratorul drumului public, antreprenorul sau executantul lucrărilor răspunde, după caz, administrativ, contravențional, civil sau penal, în condițiile legii.
(7) Orice măsura de restricție a circulației pe drumurile publice se dispune de către administratorul drumului numai cu avizul politiei rutiere.
(8) Prin excepție de la alin. (7), în cazuri temeinic justificate, politia rutiera poate dispune, fără acordul administratorului drumului public, masuri temporare de restricție a circulației pe drumurile publice.
(9) În scopul asigurării desfășurării în condiții de siguranță a circulației pe drumurile publice, politia rutiera poate solicita administratorului drumului public executarea sau, după caz, desființarea de amenajări rutiere.

Art. 6

În sensul prezentei ordonanțe de urgență, expresiile și termenii de mai jos au următorul înțeles:

  1. acordare a priorității – obligația oricărui participant la trafic de a nu își continua deplasarea sau de a nu efectua orice alta manevră, dacă prin acestea ii obligă pe ceilalți participanți la trafic care au prioritate de trecere să își modifice brusc direcția sau viteza de deplasare ori să oprească;
  2. acostament – fâșia laterală cuprinsă intre limita părții carosabile și marginea platformei drumului;
  3. amenajări rutiere – totalitatea construcțiilor, dispozitivelor și oricăror mijloace tehnice, altele decât cele destinate semnalizării, amplasate pe drumul public în scopul asigurării securității rutiere;
  4. ansamblu de vehicule – vehiculul cu motor cuplat cu unul sau doua vehicule, care circula pe drum ca o unitate;
  5. autostrada – drumul național de mare capacitate și viteză, semnalizat special, rezervat exclusiv circulației autovehiculelor, cu sau fără remorci, care nu servește proprietății riverane, prevazut cu două căi unidirecționale, separate printr-o zonă mediană sau, în mod excepțional, prin alte modalități, cu excepția unor locuri speciale sau cu caracter temporar, având cel puțin două benzi de circulație pe sens și banda de urgență, intersecții denivelate și accese limitate, intrarea și ieșirea fiind permise numai prin locuri special amenajate;
  6. autovehicul – orice vehicul echipat, prin construcție, cu un motor cu propulsie, în scopul deplasării pe drum. Mopedele, troleibuzele și tractoarele rutiere sunt considerate autovehicule. Vehiculele care se deplasează pe sine, denumite tramvaie, tractoarele folosite exclusiv în exploatările agricole și forestiere, precum și vehiculele destinate pentru efectuarea de servicii sau lucrări, denumite mașini autopropulsate, care se deplasează numai ocazional pe drumul public, nu sunt considerate autovehicule;
    6.1. anvelope de iarna – anvelope omologate conform Directivei 92/23/CE a Consiliului din 31 martie 1992 privind pneurile autovehiculelor și ale remorcilor acestora, precum și montarea lor, Regulamentului Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite (CEE-ONU) nr. 30 sau Regulamentului Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite CEE-ONU nr. 54, după caz.
  7. banda de circulație – subdiviziunea longitudinala a părții carosabile, materializată prin marcaje rutiere sau alte mijloace, dacă are o lățime corespunzătoare pentru circulația într-un sens a unui sir de vehicule, altele decât vehiculele care se deplasează pe două roti;
  8. banda de urgență – subdiviziunea longitudinală suplimentară, situată la extremitatea din partea dreaptă a autostrăzii, în sensul de circulație, destinată exclusiv staționarii autovehiculelor în cazuri justificate, precum și circulației autovehiculelor cu regim prioritar care se deplasează la intervenții sau în misiuni cu caracter de urgenta;
  9. banda reversibilă – banda de circulație, marcată și semnalizată, situată lângă axa drumului, destinată circulației autovehiculelor într-un sens sau în altul, în funcție de intensitatea traficului;
  10. bicicleta – vehiculul prevazut cu doua roti, propulsat exclusiv prin forța musculară, cu ajutorul pedalelor sau manivelelor;
  11. coloana oficială – unul sau mai multe vehicule care circulă pe drumul public și sunt însoțite de unul sau mai multe autovehicule ale politiei rutiere, care au în funcțiune semnale speciale de avertizare sonore și luminoase de culoare roșie;
  12. conducător – persoana care conduce pe drum un grup de persoane, un vehicul sau animale de tracțiune, animale izolate sau în turma, de povară ori de călărie;
  13. drum public – orice cale de comunicație terestră, cu excepția căilor ferate, special amenajată pentru traficul pietonal sau rutier, deschisă circulației publice; drumurile care sunt închise circulației publice sunt semnalizare la intrare cu inscripții vizibile;
  14. unități de asistenta medicala autorizate – unitățile sanitare cu personal calificat și cu dotare corespunzătoare pentru examinarea medicala ambulatorie a candidaților la obținerea permisului de conducere și a conducătorilor de autovehicule sau de tramvai, autorizate de autoritatea de sănătate publica județeană sau de cea a municipiului București, după caz;
  15. intersecție – orice încrucișare, joncțiune sau bifurcare de drumuri la nivel, inclusiv spatiile formate de acestea;
    16.1. înmatriculare/înregistrare – operațiunea administrativă prin care se atestă că un vehicul poate circula pe drumurile publice. Dovada atestării înmatriculării/înregistrării este certificatul de înmatriculare/înregistrare și numărul de înmatriculare/înregistrare atribuit;
    16.2. înmatriculare/înregistrare permanentă – operațiunea de înmatriculare/înregistrare prin care se atribuie certificat de înmatriculare/înregistrare și număr de înmatriculare/ înregistrare pentru o perioada nedeterminata;
    16.3. înmatriculare temporară – operațiunea de înmatriculare prin care se acorda certificat de înmatriculare și număr de înmatriculare pentru o perioada determinata;
  16. localitate – cătunul, satul, comuna, orașul și municipiul ale căror intrări și ieșiri sunt semnalizate în conformitate cu prevederile legale;
  17. masa totală maximă autorizată – masa maximă a unui vehicul încărcat, declarată admisibilă în urma omologării de către autoritatea competenta;
  18. mijloc tehnic certificat – dispozitivul care dovedește consumul de produse ori substanțe stupefiante sau al medicamentelor cu efecte similare acestora ori prezenta în aerul expirat a alcoolului sau prin care se probează încălcări ale unor reguli de circulație;
  19. mijloc tehnic omologat și verificat metrologic – dispozitivul care stabilește concentrația de alcool în aerul expirat ori destinat măsurării vitezei;
  20. moped – vehicul, cu doua sau trei roti, a cărui viteza maxima prin construcție este mai mare de 25 km/h, dar nu depășește 45 km/h și care este echipat cu un motor cu ardere interna, cu aprindere prin scânteie, cu o capacitate cilindrica ce nu depășește 50 cm3 sau cu un alt motor cu ardere interna ori, după caz, electric, a cărui putere nominala continua maxima nu depășește 4 kW, iar masa proprie a vehiculului nu depășește 350 kg, neincluzând masa bateriilor în cazul vehiculului electric. Este asimilat mopedului cvadriciclul ușor, astfel cum este definit la pct. 6 partea A din anexa nr. 1 la secțiunea 4 din Reglementările privind omologarea de tip și eliberarea cărții de identitate a vehiculelor rutiere, precum si omologarea de tip a produselor utilizate la acestea – RNTR 2, aprobate prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor și locuinței nr. 211/2003, cu modificările și completările ulterioare;
  21. motocicleta – autovehiculul cu două roti, cu sau fără ataș, echipat cu un motor care are o capacitate cilindrica mai mare de 50 cm3 și/sau a cărui viteza maxima, prin construcție, depășește 45 km/h;
  22. parte carosabilă – porțiunea din platforma drumului destinata circulației vehiculelor; un drum poate cuprinde mai multe părți carosabile complet separate una de cealaltă printr-o zona despărțitoare sau prin diferență de nivel;
  23. participant la trafic – persoana fizica ce utilizează, la un moment dat, drumul public;
  24. pista pentru biciclete – subdiviziunea părții carosabile, a trotuarului ori a acostamentului sau pista separata de drum, special amenajată, semnalizată și marcata corespunzător, destinată numai circulației bicicletelor și mopedelor;
  25. prioritate de trecere – dreptul unui participant la trafic de a trece înaintea celorlalți participanți la trafic cu care se intersectează, în conformitate cu prevederile legale privind circulația pe drumurile publice;
  26. remorcă – vehiculul fără motor destinat a fi tractat de un autovehicul sau de un tractor;
  27. remorcă ușoară – remorca a cărei masa totala maxima autorizata nu depășește 750 kg;
  28. semiremorca – remorca a cărei masa totala maxima autorizata este preluata în parte de către un autovehicul sau de către un tractor;
  29. tractor – vehiculul cu motor, pe roti sau pe senile, conceput special pentru a trage sau a împinge anumite utilaje sau remorci folosite în exploatările agricole ori forestiere sau pentru alte lucrări, care se deplasează numai ocazional pe drumul public;
  30. tractor rutier – tractorul pe roti, cu cel puțin doua axe, utilizat pentru executarea de lucrări, precum și pentru tractarea unor remorci folosite pentru transportul de persoane sau bunuri și care se deplasează, de regula, pe drumul public;
  31. trecere la nivel – încrucișarea la nivel dintre un drum public și o cale ferata sau linie de tramvai, care dispune de o platforma independenta;
  32. triciclu cu motor – autovehicul cu trei roti dispuse simetric, a carui viteza maxima prin construcție depășește 45 km/h, care este echipat cu un motor având o cilindree de peste 50 cm3, în cazul unui motor cu ardere interna, sau cu un motor electric cu putere nominala continua ce depășește 4 kW;
  33. trotuar – spațiul longitudinal situat în partea laterala a drumului, separat în mod vizibil de partea carosabila prin diferența sau fără diferența de nivel, destinat circulației pietonilor;
  34. deținător mandatat – persoana fizica sau juridica care folosește un vehicul în baza unui contract de leasing sau contract de închiriere;
  35. vehicul – sistemul mecanic care se deplasează pe drum, cu sau fără mijloace de autopropulsare, utilizat în mod curent pentru transportul de persoane și/sau bunuri ori pentru efectuarea de servicii sau lucrări;
  36. vehicul nou – vehicul care nu a mai fost niciodată înmatriculat;
  37. vehicul cu mase sau dimensiuni de gabarit depășite – vehiculul care, datorita dimensiunilor sale ori mărfurilor transportate, depășește masele totale maxime admise sau dimensiunile de gabarit admise, prevazute în reglementările legale;
  38. vehicul în circulație internațională sau în trafic internațional – vehiculul care, prin deplasarea sa, depășește cel puțin o frontiera de stat;
  39. zona drumului public – cuprinde suprafața de teren ocupata de elementele constructive ale drumului, zona de protecție și zona de siguranță. Limitele zonelor drumurilor se stabilesc în conformitate cu prevederile legale;
  40. zona pietonala – perimetrul care cuprinde una sau mai multe străzi rezervate circulației pietonilor, unde accesul vehiculelor este supus unor reguli speciale de circulație, având intrările și ieșirile semnalizate în conformitate cu prevederile legale;
  41. zona rezidențială – perimetrul dintr-o localitate unde se aplica reguli speciale de circulație, având intrările și ieșirile semnalizate în conformitate cu prevederile legale.

By admin

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.